UMBRA
Cu trupul ei cel fraged
Și albă precum neaua
Cu sânii tresărind
La orice adiere a baterii de vint
Părea o zeitate venită dintre nouri
Aicea, pe pământ.
Atâta de frumoasă
De tânără, de dulce,
Si mersul ei părea
Parcă-o plutire de lebădă
Ce merge să se culce.
………………………
In urmă-i insă ce e?
Ce este mogâldeaţa
ce-n urmă-i se strecoară?
E neagră, e urâtă
E bosumflată,
Hâdă!!
Cu-n păr ca mii de ace
Şi vai, atăt de strâmba
De parcă se târăşte, pe brânci
Ca o şopârlă.
Când ici, vezi se chirceşte
Când iat-o cât de luungă
Se face, cât zici pește
……………………..
Nu te speria , seniore,
Pe acest pământ , şopârla
E a domnişoare-i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate drepturile rezervate.
Este interzisă reproducerea textelor din acest BLOG fără acordul autorului și/sau citarea sursei.