ADDA - Îți arăt că pot / Live la Fetze de WWW

Acum Văd!

“Acum , vad…”

Acum vad , Doamne , a mai strigat Cineva odata demult. Inca o dată , cineva  vine sa ne redea Vederea  ce am pierdut , insa cati dintre noi se bucura de ea ?
 De cate ori trecem pe langa ceea ce este cu adevarat important , pe langa cei care ne iubesc , sau pe langa un copac minunat inflorit... si nu Vedem, căci suntem prea grăbiți spre nicăieri

 Si printul cel frumos , miraculos la finele povestii se transforma in .... broasca cea urata , adica , in “ vagabond “.

Vagabondul , asemenea Altcineva , vine spre noi sa ne redea vederea , bucuria si viata cea adevarata.

Milionarul cel nefericit nu vrea sa se trezeasca in inca o dimineata si vrea sa-si ia viata.Care viata sa si-o ia ? Cea in care nu se bucura , pentru ca nu stie ca exista , pasarile care vor canta din nou dimineata?

Vechii greci aveau  un termen numit “ hyibris “ Agitatie, nemultumire , fuga de tine insuti ... hybris . Este exact muzica in ritmul careia danseaza cei deopotriva cu milionarul.Milionarul “ traieste “ cu adevarat doar noaptea ; doar atunci il vedem , suferind , bucurandu-se , palngand ... noaptea cand este beat si-isi da seama de inutilitatea vietii lui. Viata de noapte , in care toti cei deopotriva cu el cauta “ emotii” adevarate intr-un ritm  haotic si grabit  sau viata in noapte este refugiul nostru disperat , al celor care nu ne mai putem bucura ca pasarile vor canta din nou dimineata.

Ziua , se urca “ treaz “ in masina si pleaca .... undeva , in Europa , sau altundeva nu stim si nu ne intereseaza. In timpul zilei este deja  rational , lucid , prins intr-un lung sir ( in timpul filmului se scurg mereu oameni gri intr-un ritm de fabrica care trebuie sa realizeze planul )asemenea unei benzi rulante a societatii de connsum care incepea sa se nasca  si la capatul careia produsul finit rezultat este omul deprimat , nemultumit , consumat de tot ceea ce este omenesc . Vagabondul nu intra in acest “ sistem “ . Niciin cel kapitalist , si nici in cel komunist. Vagabondul este pur si simplu Kontemplativ si tocmai , el salveaza lumea de la ... inec si de la orbire. Cum ? prin sacrificiu  .

Ii vedem oare pe cei care fac lumea noastra superficiala , sa existe. Vagabondul Charlot nu exista in spatiu si in timp, nu este “ observbil “ dacat ca delicvent , ca pai in ochi , dar nu ca ceva observabil sau care sa conteze in ritmul nostru din ce in ce mai alert.

Acest film , scriam si mai demult este , sculptat , in   materia ultima din care e alcatuita realitatea noastra.

La scena finala , cand Florareasa atinge mana vagabondului si-l recunoaste , spune : Acum Vad – si intr-adevar abia atunci vede , si valul orbirii I se ridica de pe ochi. Vazuse mai intai , dupa operatie , insa orbirea ei nu incetase , inca astepta un print frumos intr-o masina … salvatorul ei.

Mult mai demult , alt orb strigase la fel : Acum Vad , Doamne !

Cum se putea ca acel Vagabond care pierduse si bastonul demnitatii lui , sa fie  el cel care , fara sa astepte nimic in schimb se sacrficase pentru ea.? Ea traia in orbirea visului ei frumos , cum ca cel care are masina frumoasa si bani si e stapanul acestei lumi , se va indura si pentru ea si o va salva.

Insa salvarea vine de la aproapele pe care nu-l bagam in seama., da la vagabond..

-       Acum Vad ! adica , abia acuma vad orbirea lumii in care traim; ritmul agitat al lumii care ne face sa n u avem timp sa n e oprim putin din alergat si sa vedem pe cei din jurul nostrum sa iesim din “ hybris” si s a ne gasim pacea si linistea.

Bogatul insa nu mai poate fi salvat si probabil ca s-a inecat din nou cat vagabondul ispasea in inchisoare ; nu mai avea cine sa-I spuna ca , dimineata pasarile vor canta din nou si isi poate relua multumit locul pe banda care ne aliniaza pe toti pe linia de macinare a omenescului .

Eu ,la finele filmului , plang incetisor.