Piatra.

-          Noi pietrele suntem altfel decat voi oamenii! De multe ori stam si va privim cum vă nasteti , cum creşteţi si cum muriţi fara sa ne măcar băga]i in seamă :noi, suntem ling\ voi. Doar copii ne mai ating uneori cu oarecare atentie ; uneori , ei copii ne mai si vorbesc , adic\ ne vorbesc cu adev\ rat , nu asa cum vorbiti voi `ntre voi  cu … cuvinte.

-          Adica , cuvintele noastre n-ar fi bune ?

-          Adica , acum crezi ca noi vorbim prin cuvinte ? …

-          ….?

-          De fapt prin ceea ce se afla `n spatele cuvintelor.Ceea ce voi ati de mult uitat.

-          Si , ce se  afla `n spatele cuvintelor ?

-          Noi , pietrele !

-          Cum adica , voi pietrele ? In spatele cuvintelor , va aflati voi pietrele ?

-          Da . Si nu numai atit  ; in spatele vostru oamenilor ne aflam tot noi pietrele.

-          Si atunci de ce spui c\ voi pietrele sinteti altfel dec=t  noi oamenii , dac\ `n

 spatele nostru s=nte]i tot voi ….

-          A[a este cum spui tu . Suntem la fel , numai ca voi oamenii ati uitat si pentru ca ati uitat ati devenit altfel dec`t noi pietrele.

-          Dar de ce voi sunteti si `n spatele cuvinelor.?

-          Pentru ca fara noi si cuvintele ar uita .

-          Cuvintele uita ?

-          La fel ca si voi oamenii , uita; nu voi le-ati creat? Uita si ele aemenea voua.

-          Cuvintele … sunt asemenea noua!

-          Cuvintele sunt asemenea voua , cu mai multe intelesuri si infatisari.

-          Insa voi pietrele sunteti mereu la fel.

-          Mereu.

 Omul , se aseza langa piatra si ofta . Taceau , iar incet incet tacerea dintre ei , prinse viata.