Fatum
Era un copil: bunica îi spunea povești multe
Iar lui, îi plăcea să le asculte.
Auzi însă o dată
O poveste , adevărată
Ce amintea de un moșneg
Surd și orb
Că, pământul colinda
Sprijinit într-un toiag,
Că era...un biet evreu , fără însă de frică
decât de Dumnezău,
Și că bagă în sac
Până și pe drac,
Că era de trei ori înecat
Și cu moartea certat,
Că ține în mână o carte
În care scrie,
De-o veșnicie
Fiecăruia, ce soartă I-a fost dată
***************
Bunica, nu știu cum, obosi
Și apoi, puțin adormi.
*****************
Era… de acuma bărbat
Poveștile multe
Îl supărau și nu-i plăcea să le asculte.
Stătea închis între cărți și hârțoage
Și ziua și noaptea
Învăța și citea
Iar uneori , seara,
uita să se roage.
Muncind așa săracul
Credea că-l va găsi pe Dumnezău
Sau măcar va alunga din lume ,
Pe dracul.
Și iaca așa , odată
Se-ntâlni din întâmplare
Cu bătrânul evreu
Care,
Îl puse să-i care un sac fooarte greu
Pliin cu Furnici măcinate!
Drept mulțumire, Moșul îi scurtă zilele , la jumătate.
************************
Acum :
Spunea copiilor povești multe
Iar lor le plăcea să-l asculte.
Le zicea povești cu zâne,
Cu bătrâni, cu bătrâne
Povești
Cu fețe mari împărătești
Cu flăcăi năzdrăvani
Cu cioreci, cu buburuze și cu motani
Moșul, povestea….
povestea și plângea:
Căci din hârțoagele și cărțile vechi
Nu se alesese nimic.
Doar ,
că de atâta -nvățat și citi
A chiorât
și a rămas cam fudul de urechi.
Iar când deșărtă neghiobul sacul:
Nu găsi nici pe Dumnezeu ,
Dar nici pe dracul.
***
Mergînd însă odată agale pe un drum
Plin de vânt și de fum
Păți și el ,
Cum ai pățești și matale
Se-ntâlni cu Moșneagul
Care,
Din întâmplare ,
Îi dede una în cap ,
Cu toiagul .
.
