Când o-mpărțit Dumnezeu mintea
Apăi se zice cam așă:
Când o-mpărțit Dumnezeu mintea , era muuultă omenire și o dat Dumnezeu lu Sfântu Pietru un
hărdău adânc de minte.
Mintenaș , acuma îl întreabă Sf.Pietru pe Dumnezeu,
- Și cum o- mpart Doamne?
- Pai dă așe câte un oboloc la toată lumea.
Buunn, începe Pietru să-mpartă: și-mparte și-mparte si-mparte până la un moment dat când se
duce la Dumnezeu
- Doamne, s-o mpuținat mintea , ce fac?
Apăi dă-le câte mai puțină. Da oameni, mai sunt mulți?
- Muulți Doamne, mulți îs.
Buuun, și dă Sf Pietru cu polonica.
Și mai dă și mai dă și iar dupe o vreme vine la Dumnezeu:
- Doamne...minte și mai puțină
- Apăi dă-le cu și mai puțină. Dar oameni îs mulți ?
- Muulți Doamne , mulți îs.
Buuunnn, le dă Sf Pietru cu lingura.
Și dupe o vreme iar vine Sf Pietru la Dumnezeu:
- Domane mai este doară așe o țâră pe fundul hărdăului.
- Da oameni îs mulți?
- Muulți Doamne îs.
- Apăi dă-le așe câte o linguriță pâne se termină.
- Bine Doamne , dar nu ajunge la tăți! Ce fac la restu ?
- Dă tu așe până se termine…. Și Dumnezeu se scarpină în barbă și se gândește .
- Buun și la restu Doamne ce fac dacă se termină mintea ?
- Apăi la restu, dacă nu mai ce le da ....
dă-le Diplome !
