Mă urcasem cu picioarele pe umeri
Și ,
I-am văzut de sus :
Împărțindu-și
Ochii, rărunchii,
Obrazul drept, obrazul stâng
Urechea ruptă,
Picioarele betege,
Vedeam cum din puținul meu, fiecare își alege
De ce avea mai multă nevoie prin jurul casei .
Așa iubita mi-a luat buzele.
Inima îmi fusese luată cu muultă vreme înainte
de o fată,
o fată foarte cuminte .
Ochii, îi pierdusem din tinerețe
- aceea perioadă a vieții de care ne amintim
Cu o prea prefăcută tristețe-
Îi pierduse la Jocul
La care dacă nu te ajută norocul
Îți pierzi liniștea , mințile ,
Nevasta, prietenii , banii, dorințele.
Mă durea cruzimea lor
omenească
Și le zâmbea prietenos.
Au ajuns să se se obișnuiască.
Când îă vedeam , le aruncam de departe
câte un os
După care plecau :
Ce om frumos , ce om norocoss,
ce om os , ce os , ce os !!
Și uitau.
Un singur lucru nu au uitat
ROTIȚA.
Da, bucata mică și perfect rotundă
Cre le-a scăpat la sfârșit din mâini.
N-a putut fi împărțită.
Au însăngerat-o cu batjocura
Au tras de ea – nu se rupea.
Apoi au calculat:
Logic era mult prea mică
era chiar puțin ridicolă.
În mare parte scăpa înțelegii lor.
Așa că : nu au păstrat-o !
