duminică, 8 februarie 2026

Moartea mamei

 

Moartea mamei

 

- Bună seara , mamă

-.................

- ce este în ochii tăi? Este ceva atât de străin, ce este asta?

- este moartea

-....................

-....................

- și cum e moartea, mamă?

- vezi, fiecare are moartea sa, e o moarte pentru fiecare. Nu murim toți la fel

- și cum e moartea ta , mamă?

- e dureroasă și blândă, fiul meu.

 

- cum așa, mamă, cum poate fi așa?

- mă doare fiecare parte din corp, și mă doare căci plec așa departe, cum n-am mai plecat până acum,. Dar e blândă căci știu că am făcut o treabă bună și nu mi-e frică. E rău când îți este frică, e mai rău și decât atunci când te doare.

- moartea ta este....dureros de blândă

- da, așa este fiul me. Tu întodeauna ai înțeles

- acum însă, nu înțeleg

- ce nu înțelegi?

- moartea , mamă, moartea ta nu o înțelegi

- când voi fi acolo am să-ți vorbesc

- ...............?

- am să-ți vorbesc în tăcere

- să nu-ți fie atunci frică , mamă, eu am să te ascult cum mereu am făcut. Ai făcut o treabă bună, nu are de ce să-ți fie frică deloc

Și încet s-a lăsat o răcoare blândă.









***********************************************************************************

DUMNEZEU DARUIESTE CELE MAI MARI CHINURI, DOAR CELOR MAI TARI , MAI BLANZI SI MAI VREDNICI DE IUBIREA SA

 

 

Pacatul tau , si cel mai mare

A fost, ca ai lucrat

Si-n zi de sarbatoare.

 

Batrani-ti ochi

Satui de ce vazura

Se-ntorn

Ca flori albastre

In tainica natura.

 

Asprele maini far’de sarut

si mangaiere

Sunt rauri limpezi,

Si tacere

 

Iar inima cea vesnic treaza,

E-o pasare albastra,

ce plange

Si viseaza.

 

Cand in pamant ai coborat

Spre-a te odihni , de o viata grea,

O-ntreaga lume a vazut

Ca-n ceruri,

A urcat o stea.

  

O,Doamne,cat de mult as vrea

Sa mai traiesti  o zi

O zi in care as rascumpara

Tot raul de candva.

 

Te-as lua in brate si-as canta

Si as vrea sa ieie trupul meu

intreaga suferinta  ta.

 

As vrea sa razi si sa alergi

Pe-un camp cu flori.

O Doamne , cat de mult as vea.

Ca sa nu mori.

 

Langa-un copac, am sta cuminti

Tacand,glumind,vorbind.

Vom fi asa de fericiti

Cum n-am mai fost nicicand…

…………………………………………………………………………….

duminică, 25 ianuarie 2026

Să Rămîii

 

 Să Rămâi


Spune-mi odată,

Prea-tainică

Fată:

De ce eu nu pot

La lumină ca să scot

Din adâncuri, prea-tainice sfinte

Frumos meșteșugite cuvinte

Pe care apoi să le închin

Sânului mic,

Piciorului fin

Și-apoi să sculptez

În nestemate cadouri

Complicate armonii colorate

Ce să-ți răsune ca

Neînțelese ecouri

Și mâinile-ncet să-ți mângâii

Cu dulci cuvinte șoptite:

Rămâii!

..........

Draga mea, picioare lungi

Cu trupul moale, zvăpăiat...

Cum vilsele să nu le-alungi

Când leneș se strecoară-n pat?


Parfumul tainic de hai-ku

Mireasma lui de neuitat

Ce l-a vrăjit pe Enkidu

În mult prea dulcele păcat,

Ce leneș se strecoară-n pat

Cu trupul cald, și zvăpăiat

Eu visul vreau să nu-l alungi

Frumoasa mea , picioare lungi!


........

Iar buzele să le sărut

Cu același Cuvânt

Ne-început!

sâmbătă, 20 decembrie 2025

vineri, 28 noiembrie 2025

OAMENII GRI

 



Oameni gri


De ceva timp observam cozile de la plata facturilor pentru gaz, curent, telefoane; in primele zile ale lunii la ghisee , inainte de ora de deschidere 9 sau 10 se formau cozi considerabile .La inceput nu stiam de ce ? Apoi am observat oamenii de la aceste cozi, aveau o caracteristica oarecum comuna , nu o defineam inca, insa aveau ceva in comun: hainele, expresia fetii, varsta... situatia sociala ? Cozile semanau oarecum cu cele de dinainte de ’89 , dar la aceste cozi te lovea ceva evident : tacerea

.Inainte de 89 la o coada se vorbea mult oamenii isi discutau toate problemele se radea , cu mai multa sau mai putina perdea de Ceausescu , de Elena si mai mult , de saracia fiecaruia si a tutulolr, inainte de 89 coada era un fenomen trist ,dar energia oamenilor il facea placut si tragi-comic.Erau si foarte multe bancuri , la care participa intreaga coada , o fraza si o gluma era repede prinsa si transmisa la toti.Oamenii la acele cozi , fraternizau si in ochi le lucea ascunsa o luminita mica( unii foarte inteligenti vor efectua o extrapolare , chiar daca nu stiu ce inseamna o extrapolare si vor spune ca aceea era luminita de la capatul... stiti voi bine ) ,un fir de speranta, ca lucrurile inevitabil se vor schimba, ca va cadea Ceausescu ( acum nu mai are cine sa cada) ca,... va fi mai bine , chiar daca nu stiau ce este acel , bine.


La cozile de astazi oamenii nu mai vorbeau intre ei decat putin , putin de tot .Dialogurile sunt rastite , scurte, grabite . Speranta ca va fi mai bine nu mai era deloc , mai bine nu avea cum sa fie si de cazut nu mai putea sa cada nimeni.Astazi nu mai are cine sa cada.

M-am gandit atunci , ca cea mai mare bogatie a acestei tari sunt , acesti oameni care vor sta mereu la coada, care vor sta la coada mai ales ca sa-si plateasca niste datorii, din ce in ce mai mari pentru niste cotropitori din ce in ce mai abstracti mai nevazuti si mai hulpavi.Mai demult , stramosii acestora , plateau biruri mari catre stapanitorii lumii iar istoria ne invata cum ca , prin diferite forme de lupta oamenii au devenit liberi.

Liberi pentru ce , liberi , de ce? Adică cum ...liberi?


Omul este liber , cu cat are mai putine nevoi , materiale, da , materiale. In mod material depindem de hrana , de temperatura , de lumina , dar in mod esential depindem de iubire , de creativitate si de acel altceva care , pe unii dintre noi , ne face oameni.


Septembrie 1990