Acest om-poet , a fost stapînit de un ,, daimon- deamon,, nu știu exact forma cît mai corectă pentru a prinde esența cuvîntului. Un daemon în sensul cel mai socratic cu putință, nicidecum în sensul de ,, demonic,, porpriu literaturii și credinței creștine.
Poetul deplin este poet mai ales prin viața sa , prin modul în care se raportează la lume, deorece poetul asemenea unui preot budist sau inițiat yoghin sau orice om care a experimentat latura spirituală a acestei existențe, se consideră purtător al Cuvîntului Divin.
Însă Cuvîntul Divin , nu poate fi scris, și nici chiar rostit. Cuvîntul Divin poate fi doar experimentat. El poate fi cunoscut în mod ,, revelat,, și împlinit prin trăire și împlinirea sa.
Pentru ca Mesajul Divin să fie revelat , are nevoie de un ,, vas,, în care acest Cuvînt să ia formă materială. Acest ,, vas,, poate fi Poetul ,Preotul, Vraciul, Șamanul , adică cei care pot primi , Revelația,, .
Eu pe poetul Cezar Ivănescu îl asemuiesc unui astfel de ,, vas,, în care revelația arde , are un proces de combustie spre a se împlini.
Acest om- poet a ,, ars ,, în combustia stîrntă de cuvântul Divin în procesul Lui de a se împlini.
Cuvîntul Divin , nu poate fi rostit , poate fi numai trăit și împlinit, însă de cele mai multe ori în acest proces , vasul în care a fost pus Cuvîntul divin , este grav deteriorat, este distrus, ars , pînă la cenușă.
Însă , în timpul acestui proces de ardere- împlinire , El și el poetul împreună cu Zeul , ne lumineză pe noi, și ne descoperă Taine.
Noi trebuie doar să ne bucurăm de lumina și împărtășirea acestor Taine.
