FATUM

 

     Fatum       

Era un copil: bunica îi spunea povești multe

Iar lui, îi plăcea să le asculte.

Auzi însă o dată

O poveste , adevărată

Ce amintea de un moșneg

Surd și orb

Că, pământul colinda

Sprijinit într-un toiag,

Că era...un biet evreu , fără însă de frică

decât de Dumnezău,

Și că bagă în sac

Până și pe drac,

Că era de trei ori înecat

Și cu moartea certat,

Că ține în mână o carte

În care scrie,

De-o veșnicie

Fiecăruia, ce soartă I-a fost dată

***************

Bunica, nu știu cum, obosi

Și apoi, puțin adormi.

*****************

Era… de acuma bărbat

Poveștile multe

Îl supărau și nu-i plăcea să le asculte.

Stătea închis între cărți și hârțoage

Și ziua și noaptea

Învăța și citea

Iar uneori , seara,

uita să se roage.

Muncind așa săracul

Credea că-l va găsi pe Dumnezău

Sau măcar va alunga din lume ,

Pe dracul.

Și iaca așa , odată

Se-ntâlni din întâmplare

Cu bătrânul evreu

Care,

Îl puse să-i care un sac fooarte greu

Pliin cu Furnici măcinate!

Drept mulțumire, Moșul îi scurtă zilele , la jumătate.

************************

Acum :

Spunea copiilor povești multe

Iar lor le plăcea să-l asculte.

Le zicea povești cu zâne,

Cu bătrâni, cu bătrâne

Povești

Cu fețe mari împărătești

Cu flăcăi năzdrăvani

Cu cioreci, cu buburuze și cu motani

Moșul, povestea….

povestea și plângea:

Căci din hârțoagele și cărțile vechi

Nu se alesese nimic.

Doar ,

că de atâta -nvățat și citi

A chiorât

și a rămas cam fudul de urechi.

Iar când deșărtă neghiobul sacul:

Nu găsi nici pe Dumnezeu ,

Dar nici pe dracul.

***

Mergînd însă odată agale pe un drum

Plin de vânt și de fum

Păți și el ,

Cum ai pățești și matale

Se-ntâlni cu Moșneagul

Care,

Din întâmplare ,

Îi dede una în cap ,

Cu toiagul .

.