Douăsprezece
ora ,
Ei dorm mofluzi și serioși
La ora douăsprezece jumatate
Ei nu ințeleg că la usa lor
Cineva vine si bate
Ca într-o colivie cu
singurătate.
Dorm corpuri lâncede, parfumate
Dorm visurile și iubirile toate.
E ora lor de moarte si de frig.
E ora cand suflete se deschid.
Se sparg atunci,in clinchete fine
Complicatele structuri cristaline
Ale cuvintelor dintre noi.
E ora când, nerusinati
Și goi,
Ne privim așa cum eram inainte.
Căci e ora ,tăcută,
Fără cuvinte.
E ora noastră de nerușinătate
E ora lor de însinguratate
De frig , de frică,de păcate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate drepturile rezervate.
Este interzisă reproducerea textelor din acest BLOG fără acordul autorului și/sau citarea sursei.