Despre niște găuri din pantof

 

-Bună caietul meu

- Bună

-Azi am să-ți vorbesc despre niște găuri

- Foarte interesant. Te ascult

Am mers aseară la Prietenul meu, însă nu Acela. Am vorbit mult am ascultat muzică , am băut niște vin bun , totul a fost minunat. Am descoperit un spațiu care ne lipsea, un spațiu vesel , optimist , și paote și puțin trist.Ne-am vorbit înflăcărat, frumos și mult fără a căuta mult cuvintele.

Apoi el s-a îmbrăcat să plece , la o întâlnire. Mă bucuram pentru el: s-a îmbrăcat atent s-a parfumat costumul lui era impecabil, iar pantofii minunați, bine lustruiți, păreau foarte moi din piele ce calitate. Am ridicat un pantof în mână, el nu era atent, avea talpa moale din piele , dar în talpă era puțin ros și se vedea o mică gaură, mică.

El a observat că avem pantoful în mână , și s-a pleoștit, s-a înroșit a zâmbit . Eu am ridicat din umeri. Și am pus pantoful la loc.

- Nu-i nimic și eu am la fel

- ..., el a zâmbit Atât

Părea că toată vraja dispăruse parcă se scurse prin aceea gaură din talpa de la pantof.

Oricum e veselă o gaură în pantofi atunci când nu o știe nimeni.

Și eu am una.

* * *

de la o vreme , am început să mă strecor sub pantofii mai multor oameni. Toți aveau câte o mică gaură în talpă, nevăzută, neștiută de nimeni decât de ei. Dacă le-o descopereai , zâmbeau stingheriți, jenați:

- Ei , ce să-i faci , esta gaura mea , din talpă .!

***

Spre Dumnezeu se merge cu bucurie! Cu mare veselie se dă năvală copilărește , râzând în hohote din toată inima.

Se pleacă apoi capul smerit și se spune :

- Iată-mă Doamne , am venit la Ospăț!