CLAR

    

CLAR

    Este clar : se moare . Se moare repede si mult. Ce m-a marcat cel mai mult la spital ? Primul, cred ca a fost batranul de la triaj care a cerut sa I se faca doua fiole. Nu una , doua , ridica el doua degete categorice si tepene de frig

-     - Da’ reteta de la medic ai ?

-     - …?! Batranul molfaie ceva , pare ca nu intelege. Aaaa! Reteta am lasat-o la farmacie

-     - Bine , dar un act medical , o recomandare de la medic , ai ?

-     - Doua fiole , asa fac tot timpul!..

-     - Eu nu pot sa va fac doua ; e prea mult I s-a facut numai una pentru ca nimeni nu-si lua raspunderea…

Batranul pleca molfaind spre necunoscutul din care venise. Nu avea nici un act la el , nici nume , nici adresa. Avea numai doua fiole , un trenci lung o sapca indesata peste un par gri si inghetat de frig , doi ochi spalaciti care sticleau de frig si de amintirea unei demnitati omenesti.Nu stiu de ce in acel moment mi-a venit in cap , gandul stupid ca omul in ultimul rand isi pierde demnitatea … Da , dar ce este tragic este ca pana la urma tot si-o pierde.Ce mult am vrea ca in clipa mortii sa ne ridicam usori la cer iar toti cei dragi sa ne zambeasca si sa se bucure; insa in ultima clipa devenim grei , mai grei decat am fost vreodata , vezica si intestinele ni se golesc pentru ultima oara iar cei dragi se feresc a se uita la noi pentru ca le este greu si plang…

Oameni straini iti vor spala corpul de scarnavii , il vor imbraca iar

  la primarie ti se va da de la camera 6 , Certificatul de Deces. De la camera 5 ti s-a eliberat mult mai de mult, la inceput, Certificatul de Nastere iar de la camera 7 Certificatul de Casatorie. Camerele 5 , si 7 sunt una langa alta pe un coridor ingust iar camera  6 este dupa colt unde coridorul se micsoreaza si se ingusteaza mult amintidu-ti ca este ultimul drum din labirint . In camaruta mica troneaza un birou mare si vechi cu numar de inventar la vedere si miroase a cafea proaspata si chiar foarte buna. Incep sa ma simt bine in camera 6 si chiar mi se face pofta de cafea

uitand cu totul recomandarea doctorului. Insa nu am terminat inca treaba aici; lipsesc stampile , semnaturi copii, si numere de inregistrare. Este lungul sir de hartii care ne insoteste de-a lungul vietii si care nu ne lasa nici sa murim fara stampile , semnaturi, xerocopii… Si iar trec in ordine inversa: camera 5, camera 7… inapoi la spital

    Inapoi la spital , inseamna de fapt si inca un drum la morga. Daca vrei sa ai un chef nebun de viata este bine sa faci o vizita la morga. E cred locul cel mai bun ca sa intelegi pe acel om ce s-a numit pe sine Fiul lui Dumnezeu celui Viu.  Printre corpuri intepenite unele urat mirositoare, intelegi putreziciunea si desartaciunea ce insoteste o viate dusa in pacat. Acolo te intrebi cum a de avut curajul Iisus sa infrunte moartea? L-a inviiat pe Lazar , vremelnic , dar pentru un timp I-a smuls trupul  din uitare si putrezire. Apoi S-a inviiat pe Sine , pentru totdeauna in vecii vecilor s-a inviiat pentru o altfel de viata De ce oamenii uita tocmai lucrul acesta?Indiferenta lor este primul pas facut spre moarte , impietrirea inimilor lor nu-I las sa vada si-iiface sa uite ca luminarile ce le aprind , ca biserica in care se roaga nu sant doar un alt ritual ce trebuie savarsit ci ca este drumul care ii scapa de moarte.

    Frigul de afara , de fapt  inca nu era nimic. Vineri urgia de abia incepea si avea sa tina mai mult de osaptamana…urata saptamana!Sambata si duminica a fost viscol cumplit apoi incet incet s-a instalat gerul.

    De fapt stai asa linistit acasa la tine , convins ca nimic rau nu ti se poate intampla …si deodata te trezesti aruncat in valtoarea mortii. Vin multi oameni in jurul tau , fac tot ce pot pentru ca sa nu li se reproseze mai tarziu ceva… doar catorva le pasa de tine cu adevarat doar in inima catorva vei lasa un loc gol si doar cativa vor plange cand vor atinge ultimele tale lucruri , daca ai norocul sa fi avut pana in ultima clipa astfel de oameni langa tine. Si iar m-am gandit la batranul cu parul gri.Aproapele tau a fost inlocuit de un termen nou , rece , strain: responsabilitate. Cine este responsabil… de moartea acestuia? De cele mai multe ori raspunsul este o lunga lista cu cei care nu sunt reponsabili.

-     Eu , eu n-am semnat , eu n-am fost de fata , eu n-am fost de accord…

 Urmeaza apoi subtilitati , anchete si judecati omenesti care se pierd tot in acte , semnaturi , stampile…

-     Am facut tot ceea ce trebuia…!

-     Am facut tot ceea ce ne-a stat in putinta!

-     Nimeni nu trebuie sa se simta vinovat , asa a fost sa fie…!

Si astfel in vremurile cu cele mai mari cuceriri stiintifice in vremrile in care oamenii pierd cel mai mult timp pentru a cerceta si in vremurile in care oamenii sant cei mai mandri de realizarile lor , capeti un raspuns care nu este nici responsabil nici stiintific , un raspuns pe care ti l-ar fi putut da si batranul necunoscut de la triaj;

asa , a fost sa fie!

Pentru ce invatam atat, pentru ce alergam atat , daca totul este asa cum este dat sa fie.

                                    

 

Dumnezeu este ceea ce face fiecare cu singuratatea lui

A trecut ceva timp de atunci si moartea ei a devenit ceva atat de obisnuit… incat fiecare se  gandeste la ea ca la propria durere.

      

*    *  *

Timpul lui Dumnezeu , este chiar faptele nostre.