In Adânc

 

În Adânc

Coboară-n adânc

Acolo unde e liniște multă

Coboară și stai,

Stai așa ca și când,

Acolo e cineva ce te-ascultă!

Ți-ascultă fiece gând

Ce nici măcar n-ai apucat a-l rosti.

Cuvintele acolo nu sunt,

nici rostite , nici înainte gândite de altcineva,

nu sunt

Încă născute de inima ta

Sunt doar unduiri

Sunt valuri ale tăcerii

Căci ele născute

Încă nu sunt.

Cuvintele sunt copii

Pe care îi naște inima ta

Noaptea, din tăcere,

Adânc

Nimic de ele nu știm

până când

sunt rostite , pe rând

dimineața devreme

La cafea

Pornesc apoi alene

prin lume, călătorind

Mai zglobii, mai leneșe mai tăcute

se-ntorc apoi, noaptea târziu

se-ntorc însoțite la spate

de fapte.

Bune , urâte, ne-rușinate.

Se așează tăcute în fața ta

Și coboară apoi în Adânc

Pentru a fi martori tăcuți

La judecata ta.

Coboară-te deci

în adânc

Și stai așa liniștit

Până când....Până când

Nu vei mai auzi nici un gând