Joc

O lumină îmi inundă
Genunchiul stâng
și gura scundă.
E-o bucurie înflorată
Cu gust amar
De ciocolată,
E moartea care nu mai vine,
E viața cloctindă-n tine!

În piept cutia de metal
Și-ntoarce cheia în zadar
Un clinchet surd
Sunând bizar
Cu gesturi mici de păpușar!
Zuluful ei, cădea perfect
Acoperind rana din piept.

Privind păpușa muribundă
Iar, bucuria mă inundă
cu vechea ei melancolie
De moarte ,
surdă!

*****************************************************
Versul acesta curge din mine tăcut
E ca și cum
eu deloc n-aș fi vrut
Dar a venit așa; pîș pîș
Și s-a așezat
Peste coasta mea stângă
Ca un motan bătrân
Ce se vrea mângâiat.

E așa , o poveste mai lungă
Cum să vă spun?
Cu un miros tare ciudat
De săpun
Care începe
Dimineața,
Năvală
Înainte să se trezească copii
Ca să meargă la școală
E o poveste cu cadență
de fum
Și cafea
O linguriță de miere si scorțișoară în ea
Și foarte multă,multă muzică albastră

Apoi, îți învârți o țigară
din foi
Cu gust de neant și de scrum
Duke Ellington
Poate să cânte acum!
Povestea ține așa până când
În genunchi așezând
Capul între umeri îmi pun
Și gândul cel scund
Adânc,
În piept îl scufund.