DIMINEATA Năvală
A năvălit în
sufletul meu , fărăr de ştire.O lumină domoală ce căntă în
culori auri , iti vine să te porţi pe braţe prin păduri , fără
să ştii unde vei poposi vreodată , şi te indrăgosteşti cu
blândeţea de fiecare dată , ce soarele cade pe urmele ei.
- Ehhheeeeii ,
iţi vine să strigi , frumosule bătrân derbedeu, du-mi paşii pe
cărări nepovestite de sufletul meu
Du-mă te rog să mă rog ,
du-mă să cad în genunchi , cu ochii scăldaţi de cerul înalt,
picurând frumos pe pământ!!
Du-mă unde vei dori, unde vei şti
du-mă şi iubeşte-mă , îndrăgosteşte-mă , risipeşte-mă şi
înţelpţeşte-mă.
Adună toate culorile şi toate
viorile într-un strop de lumină lină şi tăinuieşte-te.
Eu, voi încerca să păşesc
cărarea până la tine,… doar mă voi gândi Şi mă voi
îndrăgosti plângând; obosit voi poposi în câteva cuvinte simple
şi…
vom fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Toate drepturile rezervate.
Este interzisă reproducerea textelor din acest BLOG fără acordul autorului și/sau citarea sursei.